MOTO:
„Natura! Suntem înconjuraţi de ea, îmbrăţişaţi de ea – imposibil să scăpăm de
îmbrăţişarea ei, imposibil să pătrundem mai adânc în tainele ei… Creează forme
mereu noi. Ce există acum n-a mai existat niciodată mai înainte. Ceea ce a
existat e de domeniul trecutului, totul este nou şi în acelaşi timp vechi…
Trăim în mijlocul naturii şi totuşi suntem străini de ea. Ne vorbeşte continuu
dar nu-şi trădează secretul faţă de noi. Acţionăm în permanenţă asupra ei dar
nu avem nici o putere…
Clădeşte
mereu, dărâmă mereu dar atelierul ei nu poate fi găsit.”
W. Goethe – Fragment asupra naturii
INTRODUCERE
Cu toate că am ajuns în mileniul al III - lea şi ţara
noastră beneficiază de condiţii naturale deosebite, noi românii ne aflăm într-o
criză profundă pentru a cărei rezolvare este necesară o schimbare radicală a
concepţiilor în toate domeniile de activitate. În acest sens se impune
reconsiderarea unor specii din flora spontană care pot deveni resurse
importante pentru economie şi mediul ambiant.
Situaţia
pe plan mondial este şi ea critică, de aceea “Conferinţa Naţiunilor Unite
privind Mediul Înconjurător şi Dezvoltarea” de la Rio de Janeiro a abordat
problemele deşertificării şi a avut ca urmare adoptarea la Paris, la 17 iunie
1994 a ”Convenţiei privind combaterea deşertificării” intrată în vigoare la 26
decembrie 1994.
În
România, Legea nr. 451 din 8 iulie 2004
pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20
octombrie 2000, stipulează că statele membre ale Consiliului Europei, definesc
o serie de principii care stau la baza politicii referitoare la mediul ambiant
reprezentat de peisaj:
- scopul
Consiliului Europei este de a realiza o mai bună cooperare între membrii săi în
vederea protejării şi promovării idealurilor şi principiilor care constituie
patrimoniul lor comun şi că acest scop este atins, în particular, prin acorduri
în domeniul economic şi social;
- se impune o dezvoltare durabilă bazată pe o
relaţie echitabilă şi armonioasă între necesităţile sociale, activităţile
economice şi mediu;
- peisajul participă într-o manieră
importantă la interesul general în ceea ce priveşte domeniile: cultural, ecologic,
de mediu şi social şi constituie o resursă favorabilă pentru activitatea
economică, ale cărui protecţie, management şi amenajare corespunzătoare
contribuie la crearea de locuri de muncă;
- peisajul
contribuie la formarea culturilor locale şi că acesta este o componentă de bază
a patrimoniului natural şi cultural european, contribuind la bunăstarea umană
şi la consolidarea identităţii europene;
- peisajul este o parte importantă a
calităţii vieţii pentru oamenii de pretutindeni: în areale urbane sau rurale,
în areale degradate sau în cele care se prezintă într-o stare perfectă, în
spaţii recunoscute ca fiind de o frumuseţe deosebită, precum şi în cele
obişnuite;
- evoluţiile
tehnicilor de producţie agricolă, silvică, industrială şi minieră şi politicile
în materie de amenajare a teritoriului, urbanism, transport, infrastructură,
turism şi agrement, precum şi schimbările economice mondiale continuă în multe
cazuri să accelereze transformarea peisajelor;
- există o
voinţă publică de a se bucura de o calitate crescută a peisajelor şi să joace
un rol activ în transformarea lor;
- peisajul este un element esenţial al
bunăstării sociale şi individuale şi că protecţia, managementul şi amenajarea
acestuia implică drepturi şi responsabilităţi pentru fiecare;
- sursele
legale existente la nivel internaţional în domeniul protecţiei şi
managementului patrimoniului natural şi cultural, de amenajarea teritoriului,
de autonomia locală şi cooperarea transfrontieră, sunt legate în special de Convenţia privind protecţia habitatelor
naturale şi a vieţii sălbatice din Europa (Berna, 19 septembrie 1979), Convenţia privind protecţia patrimoniului
arhitectural european (Granada, 3 octombrie 1985), Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural
european (revizuită) (La Valletta, 16 ianuarie 1992), Convenţia-cadru europeană privind cooperarea transfrontieră a
colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale (Madrid, 21 mai 1980) şi de
protocoalele adiţionale la aceasta, Carta
europeană a autonomiei locale (Strasbourg, 15 octombrie 1985), Convenţia privind diversitatea biologică
(Rio, 5 iunie 1992), Convenţia privind
protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural (Paris, 16 noiembrie
1972) şi de Convenţia privind accesul la
informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie
pe probleme de mediu (Aarhus, 25 iunie 1998);
- diversitatea
şi calitatea peisajelor europene constituie o resursă comună pentru protecţia,
managementul şi amenajarea cărora este necesară cooperarea.
Există cadrul
legal internaţional pentru ca să să instituie un instrument nou, consacrat în
mod exclusiv protecţiei, managementului şi amenajării tuturor peisajelor
europene.
Obiectivele sunt: promovarea protecţiei
peisajelor, managementul şi amenajarea acestora şi organizarea cooperării
europene în acest domeniu.
Cătina albă poate deveni soluţia
României pentru a ajunge la rezolvarea amenajării peisagistice, în condiţiile
obţinerii de venituri substanţiale care pot fi o rezolvare a actualei crize din
agricultura românească.
Un
aspect îmbucurător din legislaţia românească este faptul că se acordă din ce în
ce mai multă atenţie cătinei, un exemplu îl găsim în Ordinul Ministrului
Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 1198 din 25.11.2005 pentru actualizarea
anexelor 2,3,4 şi 5 la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 236 din
2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor
naturale a florei şi faunei ălbatice, aprobată prin Legea nr. 462 din 2001.
Astfel
la cod 2160 figurează „Dune cu Hippophae rhamnoides L.”
Pentru soluţionarea aspectelor semnalate mai sus lucrarea
de faţă urmăreşte prezentarea realizărilor de până acum în cercetarea privind
cătina albă şi propuneri concrete pentru ca această specie să devină o
importantă resursă pentru protecţia mediului şi economia sănătăţii umane.
În vederea valorificării resurselor naturale ale României
în perioada postbelică s-au întreprins cercetări asupra arbustului fructifer Hippophae rhamnoides L. (cătina albă).
Interesul de atunci şi de acum pentru acest arbust se datorează următoarelor
însuşiri extrem de valoroase:
-
fixator si consolidator al terenurilor celor mai degradate datorită capacitaţii
mari de drajonare;
- este
o plantă pionieră deoarece ameliorează solul prin capacitatea de a asimila
azotul atmosferic direct prin bacterii simbionte situate în rădăcini;
-
fructele conţin numeroase vitamine valoroase, astfel cătina albă are de două
ori mai multă vitamina C decât măceşele, cunoscute anterior ca cele mai bogate în această vitamină.
Conţinutul în carotină (provitamina A), acidul citric şi manită este mai mare
de 10 -15 ori decât la lămâie (550 – 900 mg la 100 g suc);
-
vitamina E care revitalizează organismul uman se găseşte în uleiul de cătină
într-o cantitate mai mare (200 mg %) decât la toate speciile pomicole şi mai
mult decât în soia (120 mg %), porumb (100 mg %) şi floarea soarelui (100 mg
%);
- în
fructe se mai găsesc vitaminele P, B1, B2, A, K, F, etc. Vitamina F apără
celulele umane contra cancerului şi iradiaţiilor;
-
vindecarea rănilor este grăbită de uleiul fructelor de cătină;
- în
fructele de cătină s-au identificat 15 microelemente ( fier, mangan, bor,
aluminiu, titan, etc. );
- din
fructe se pot obţine numeroase produse alimentare: suc, vin, gem asociat cu
cireşe şi prune, unt, etc.;
- in
industria farmaceutica s-au preparat numeroase medicamente pentru vindecarea
ţesuturilor iradiate, boli de stomac şi ca narcotic;
-
plantele de cătină au o mare valoare decorativa datorita contrastului culorii
albicioase a plantei precum şi a culorii portocalii a fructelor, cu verdele
închis al coniferelor;
- cu
plantele de cătină alba se înfiinţează garduri vii impenetrabile pentru livezi,
care le apără de infiltraţiile iepurilor;
- la
marginea însorita a perdelelor de protecţie se recomandă a se planta cătina
albă;
- este
folosită în gospodărie pentru colorarea în galben a lânii şi a pânzeturilor.
„Din
cele mai vechi timpuri omul a avut preocupări deosebite pentru a pătrunde în
tainele vieţii plantelor. Le-au fost studiate structura, morfologia,
fiziologia, ecologia şi evoluţia şi o dată cu acestea utilitatea. Secretul vieţii
lor, intimitatea proceselor biochimice desfăşurate la nivelul celular şi
subcelular, în contextul organismului ca întreg, au fost în mare parte
dezlegate dar au mai rămas încă necunoscute pe care omul le poate elucida
printr-o constantă perseverenţă şi exigentă preocupare. Se cunoaşte astăzi că
viaţa tuturor animalelor şi a omului depinde de existenţa plantelor, guvernând
legi severe şi exacte ale echilibrului biologic. Ele sunt singurele capabile să
transforme materia anorganică în materie organică , purifică aerul de bioxidul
de carbon şi îl improspătează cu oxigen, absolut necesar respiratiei lor ,
animalelor şi omului , servesc ca hrană pentru animalele fitogene şi om , sunt
materie primă pentru multe procese tehnologice industriale...Multe specii de
plante sunt folosite la amenajarea parcurilor, scuarurilor, grădinilor publice
ce servesc drept spaţii de odihnă şi destindere... frumuseţea şi varietatea
florilor ...coloritul contrastant al frunzelor...înobilează sufletul uman cu
gingăşie”.
Acest citat din introducerea la enciclopedia dedicată
plantelor de Constantin Pârvu, „Universul
plantelor” (220), pentru a demonstra că practic toate avantajele plantelor
în general le putem obţine de la specia care face obiectul acestei lucrări,
cătina albă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu