Dar catina?

Cam tarziu dar decat de loc... 

Important ar fi sa se creeze un cadru propice vanzarii de produse din inestimabilul tezaur al traditiei romanesti: dulceturi, gemuri, magiun, combinatii cu miere si alte fructe, ceaiuri, sucuri, prajituri, leacuri sub forma de alifii, etc.

Catinologie-Introducere

MOTO: „Natura! Suntem înconjuraţi de ea, îmbrăţişaţi de ea – imposibil să scăpăm de îmbrăţişarea ei, imposibil să pătrundem mai adânc în tainele ei… Creează forme mereu noi. Ce există acum n-a mai existat niciodată mai înainte. Ceea ce a existat e de domeniul trecutului, totul este nou şi în acelaşi timp vechi… Trăim în mijlocul naturii şi totuşi suntem străini de ea. Ne vorbeşte continuu dar nu-şi trădează secretul faţă de noi. Acţionăm în permanenţă asupra ei dar nu avem nici o putere…

Clădeşte mereu, dărâmă mereu dar atelierul ei nu poate fi găsit.”

                                                                                    W. Goethe – Fragment asupra naturii

INTRODUCERE

Cu toate că am ajuns în mileniul al III - lea şi ţara noastră beneficiază de condiţii naturale deosebite, noi românii ne aflăm într-o criză profundă pentru a cărei rezolvare este necesară o schimbare radicală a concepţiilor în toate domeniile de activitate. În acest sens se impune reconsiderarea unor specii din flora spontană care pot deveni resurse importante pentru economie şi mediul ambiant.

            Situaţia pe plan mondial este şi ea critică, de aceea “Conferinţa Naţiunilor Unite privind Mediul Înconjurător şi Dezvoltarea” de la Rio de Janeiro a abordat problemele deşertificării şi a avut ca urmare adoptarea la Paris, la 17 iunie 1994 a ”Convenţiei privind combaterea deşertificării” intrată în vigoare la 26 decembrie 1994.

            În România, Legea nr. 451 din 8 iulie 2004 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000, stipulează că statele membre ale Consiliului Europei, definesc o serie de principii care stau la baza politicii referitoare la mediul ambiant reprezentat de peisaj:

    - scopul Consiliului Europei este de a realiza o mai bună cooperare între membrii săi în vederea protejării şi promovării idealurilor şi principiilor care constituie patrimoniul lor comun şi că acest scop este atins, în particular, prin acorduri în domeniul economic şi social;

    - se impune o dezvoltare durabilă bazată pe o relaţie echitabilă şi armonioasă între necesităţile sociale, activităţile economice şi mediu;

    - peisajul participă într-o manieră importantă la interesul general în ceea ce priveşte domeniile: cultural, ecologic, de mediu şi social şi constituie o resursă favorabilă pentru activitatea economică, ale cărui protecţie, management şi amenajare corespunzătoare contribuie la crearea de locuri de muncă;

    - peisajul contribuie la formarea culturilor locale şi că acesta este o componentă de bază a patrimoniului natural şi cultural european, contribuind la bunăstarea umană şi la consolidarea identităţii europene;

   - peisajul este o parte importantă a calităţii vieţii pentru oamenii de pretutindeni: în areale urbane sau rurale, în areale degradate sau în cele care se prezintă într-o stare perfectă, în spaţii recunoscute ca fiind de o frumuseţe deosebită, precum şi în cele obişnuite;

   - evoluţiile tehnicilor de producţie agricolă, silvică, industrială şi minieră şi politicile în materie de amenajare a teritoriului, urbanism, transport, infrastructură, turism şi agrement, precum şi schimbările economice mondiale continuă în multe cazuri să accelereze transformarea peisajelor;

    - există o voinţă publică de a se bucura de o calitate crescută a peisajelor şi să joace un rol activ în transformarea lor;

    - peisajul este un element esenţial al bunăstării sociale şi individuale şi că protecţia, managementul şi amenajarea acestuia implică drepturi şi responsabilităţi pentru fiecare;

    - sursele legale existente la nivel internaţional în domeniul protecţiei şi managementului patrimoniului natural şi cultural, de amenajarea teritoriului, de autonomia locală şi cooperarea transfrontieră, sunt legate în special de Convenţia privind protecţia habitatelor naturale şi a vieţii sălbatice din Europa (Berna, 19 septembrie 1979), Convenţia privind protecţia patrimoniului arhitectural european (Granada, 3 octombrie 1985), Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural european (revizuită) (La Valletta, 16 ianuarie 1992), Convenţia-cadru europeană privind cooperarea transfrontieră a colectivităţilor sau autorităţilor teritoriale (Madrid, 21 mai 1980) şi de protocoalele adiţionale la aceasta, Carta europeană a autonomiei locale (Strasbourg, 15 octombrie 1985), Convenţia privind diversitatea biologică (Rio, 5 iunie 1992), Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial cultural şi natural (Paris, 16 noiembrie 1972) şi de Convenţia privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziilor şi accesul la justiţie pe probleme de mediu (Aarhus, 25 iunie 1998);

   - diversitatea şi calitatea peisajelor europene constituie o resursă comună pentru protecţia, managementul şi amenajarea cărora este necesară cooperarea.

    Există cadrul legal internaţional pentru ca să să instituie un instrument nou, consacrat în mod exclusiv protecţiei, managementului şi amenajării tuturor peisajelor europene.

    Obiectivele sunt: promovarea protecţiei peisajelor, managementul şi amenajarea acestora şi organizarea cooperării europene în acest domeniu.

Cătina albă poate deveni soluţia României pentru a ajunge la rezolvarea amenajării peisagistice, în condiţiile obţinerii de venituri substanţiale care pot fi o rezolvare a actualei crize din agricultura românească.

Un aspect îmbucurător din legislaţia românească este faptul că se acordă din ce în ce mai multă atenţie cătinei, un exemplu îl găsim în Ordinul Ministrului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 1198 din 25.11.2005 pentru actualizarea anexelor 2,3,4 şi 5 la Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr. 236 din 2000 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale a florei şi faunei ălbatice, aprobată prin Legea nr. 462 din 2001.

Astfel la cod 2160 figurează „Dune cu Hippophae rhamnoides L.”

Pentru soluţionarea aspectelor semnalate mai sus lucrarea de faţă urmăreşte prezentarea realizărilor de până acum în cercetarea privind cătina albă şi propuneri concrete pentru ca această specie să devină o importantă resursă pentru protecţia mediului şi economia sănătăţii umane.

În vederea valorificării resurselor naturale ale României în perioada postbelică s-au întreprins cercetări asupra arbustului fructifer Hippophae rhamnoides L. (cătina albă). Interesul de atunci şi de acum pentru acest arbust se datorează următoarelor însuşiri extrem de valoroase:

- fixator si consolidator al terenurilor celor mai degradate datorită capacitaţii mari de drajonare;

- este o plantă pionieră deoarece ameliorează solul prin capacitatea de a asimila azotul atmosferic direct prin bacterii simbionte situate în rădăcini;

- fructele conţin numeroase vitamine valoroase, astfel cătina albă are de două ori mai multă vitamina C decât măceşele, cunoscute anterior  ca cele mai bogate în această vitamină. Conţinutul în carotină (provitamina A), acidul citric şi manită este mai mare de 10 -15 ori decât la lămâie (550 – 900 mg la 100 g suc);

- vitamina E care revitalizează organismul uman se găseşte în uleiul de cătină într-o cantitate mai mare (200 mg %) decât la toate speciile pomicole şi mai mult decât în soia (120 mg %), porumb (100 mg %) şi floarea soarelui (100 mg %);

- în fructe se mai găsesc vitaminele P, B1, B2, A, K, F, etc. Vitamina F apără celulele umane contra cancerului şi iradiaţiilor;

- vindecarea rănilor este grăbită de uleiul fructelor de cătină;

- în fructele de cătină s-au identificat 15 microelemente ( fier, mangan, bor, aluminiu, titan, etc. );

- din fructe se pot obţine numeroase produse alimentare: suc, vin, gem asociat cu cireşe şi prune, unt, etc.;

- in industria farmaceutica s-au preparat numeroase medicamente pentru vindecarea ţesuturilor iradiate, boli de stomac şi ca narcotic;

- plantele de cătină au o mare valoare decorativa datorita contrastului culorii albicioase a plantei precum şi a culorii portocalii a fructelor, cu verdele închis al coniferelor;

- cu plantele de cătină alba se înfiinţează garduri vii impenetrabile pentru livezi, care le apără de infiltraţiile iepurilor;

- la marginea însorita a perdelelor de protecţie se recomandă a se planta cătina albă;

- este folosită în gospodărie pentru colorarea în galben a lânii şi a pânzeturilor.

           

„Din cele mai vechi timpuri omul a avut preocupări deosebite pentru a pătrunde în tainele vieţii plantelor. Le-au fost studiate structura, morfologia, fiziologia, ecologia şi evoluţia şi o dată cu acestea utilitatea. Secretul vieţii lor, intimitatea proceselor biochimice desfăşurate la nivelul celular şi subcelular, în contextul organismului ca întreg, au fost în mare parte dezlegate dar au mai rămas încă necunoscute pe care omul le poate elucida printr-o constantă perseverenţă şi exigentă preocupare. Se cunoaşte astăzi că viaţa tuturor animalelor şi a omului depinde de existenţa plantelor, guvernând legi severe şi exacte ale echilibrului biologic. Ele sunt singurele capabile să transforme materia anorganică în materie organică , purifică aerul de bioxidul de carbon şi îl improspătează cu oxigen, absolut necesar respiratiei lor , animalelor şi omului , servesc ca hrană pentru animalele fitogene şi om , sunt materie primă pentru multe procese tehnologice industriale...Multe specii de plante sunt folosite la amenajarea parcurilor, scuarurilor, grădinilor publice ce servesc drept spaţii de odihnă şi destindere... frumuseţea şi varietatea florilor ...coloritul contrastant al frunzelor...înobilează sufletul uman cu gingăşie”.

Acest citat din introducerea la enciclopedia dedicată plantelor de Constantin Pârvu, „Universul plantelor” (220), pentru a demonstra că practic toate avantajele plantelor în general le putem obţine de la specia care face obiectul acestei lucrări, cătina albă.

Un alt mod de abordare a temei

Inca inainte de 1989 se spunea ca aflat in vizita in Bulgaria presedintele Romaniei si sotia sa ar fi avut o intalnire cu o prezicatoare bulgaroaica si ceea ce li s-a spus era ingrozitor...

Sursa Wikipedia: Vanga (bulgară Ванга) (n. 31 ianuarie 1911 – d. 11 august 1996), născută Vangelia Pandeva Dimitrova (Вангелия Пандева Димитрова), după căsătorie Vangelia Gushterova (Вангелия Гущерова) a fost o prezicătoare oarbă bulgară , vindecătoare cu plante care și-a petrecut cea mai mare din viata ei in zona Rupite în munți Kozhuh, Bulgaria. Adepții ei au fost convinși că ea poseda abilități paranormale.

Vanga s-a născut în Strumica, atunci în Imperiul Otoman, mai târziu, consecutiv, în Regatul Bulgariei, Regatul Iugoslaviei, din nou în Bulgaria, Republica Socialistă Federativă Iugoslavia și astăzi în Republica Macedonia. În timpul celei de-a doua anexări bulgare a regiunii (1941-1944) s-a mutat la Petrici, (atunci și acum în Bulgaria). Ea a fost un copil prematur care avea multe probleme de sănătate. În conformitate cu tradiția locală, copilului nu i-a fost dat un nume până când nu a fost considerat în stare de a supraviețui. Când copilul a strigat pentru prima oară, o moașă a ieșit în stradă și a cerut un nume unui străin. Străinul a propus numele Andromaha (Andromache), dar aceasta a fost respinsă ca fiind prea grecesc, astfel că a doua propunere a străinului Vangelia (Vangelis, greacă: Βαγγελία, prescurtare pentru Ευαγγελία, vestitor de vești bune, format din cuvintele ευ - cu sensul de bun și άγγελος care înseamnă mesager), a fost acceptat pentru că, deși era tot un nume grecesc, era popular în regiune.

În copilărie, Vangelia a fost o fată obișnuită. Tatal ei a fost recrutat în armata bulgară în timpul primului război mondial, iar mama ei a murit când Vanga era destul de tânără, ceea ce a făcut ca fata să depindă de vecini o perioadă lungă de timp. Vanga era inteligentă, cu ochi albaștri și cu părul blond. Înclinațiile ei au început să apară atunci când ea se juca de-a vindecarea, un joc pe care îl iubea. Ea prescria unele plante prietenilor săi care pretindeau că sunt bolnavi. Tatăl ei, fiind văduv, s-a recăsătorit, oferind astfel o mamă vitregă fiicei sale.

Un punct de cotitură în viața ei a fost o furtună care a ridicat-o pe Vanga și aruncat-o într-un câmp (această afirmație nu a fost verificată de înregistrările meteorologice sau alte observații din acel moment). A fost găsită după o lungă căutare, foarte speriată, cu ochii acoperiți de nisip și praf, așa ca nu i-a putut deschide din cauza durerii. Nicio vindecare nu a dat rezultate. A avut doar bani pentru o operație parțiala, astfel încât a orbit.

În 1925 Vanga a fost dusă la o școală pentru nevăzători în orașul Zemun (Serbia), unde a petrecut următorii trei ani. Aici a învățat să citească alfabetul Braille, să cânte la pian, precum și să tricoteze, să gătească sau să facă curățenie. După moartea mamei vitrege, ea a trebuit să se întoarcă acasă pentru ca să aibă grijă de frații ei mai mici. Familia ei a era foarte săracă astfel încât ea a trebuit să lucreze toata ziua.

În 1939, Vanga a făcut pleurezie, deși ea a fost destul de sănătoasă în anii precedenți. Avizul medicului a fost că ea va muri în curând, dar și-a revenit repede.

În timpul celui de al doilea război mondial Vanga a atras mai mulți credincioși care au vizitat-o, în speranța de a obține indicii despre faptul dacă rudele lor mai sunt în viață sau să afle detalii despre locul în care au decedat. La 8 aprilie 1942, țarul Bulgariei Boris al III-lea vizitat-o.

La data de 10 mai 1942 Vanga s-a căsătorit cu Dimitar Gushterov, un om dintr-un sat din apropiere de Petrich, care a venit să o întrebe despre ucigașii fratelui său, dar a trebuit să-i promită că nu va căuta răzbunare. Cu puțin timp înainte de căsătorie, Dimitar și Vanga s-au mutat la Petrici, unde ea a devenit repede bine-cunoscută. Dimitar mai târziu a fost recrutat în armata bulgară în timp ce Bulgaria a anexat Grecia de Nord. El s-a îmbolnăvit din nou în 1947, a căzut în alcoolism și în cele din urmă a murit în aprilie 1962.

Vanga a murit pe 11 august 1996. Înmormântarea ei atras mari mulțimi, inclusiv mulți demnitari. Casa ei din Petrici a fost transformată intr-un muzeu, care și-a deschis porțile pe 5 mai 2008.

Vanga a fost analfabetă sau semianalfabetă. Ea nu a scris nicio carte. Discursul ei era dificil de înțeles și vorbea un dialect greu - înregistrările recente TV folosesc subtitrări pentru publicul bulgar. Ceea ce a spus ea sau posibil să fi spus ea sunt informații capturate de către membrii echipelor de înregistrare. Mai târziu numeroase cărți ezoterice despre viața și predicțiile ei au fost scrise.

Vanga a susținut că abilitățile ei extraordinare au avut ceva de-a face cu prezența unor creaturi invizibile, dar ea nu a putut explica în mod clar originea lor. Potrivit ei, viața tuturor stătea în picioare în fața ei, era ca un film pentru ea, de la naștere până la moarte. Dar schimbarea a ceea ce a fost scris unei generații a fost dincolo de puterea ei, după propriile ei spuse.

Ea spune că a prevestit începutul destrămării Uniunii Sovietice, dezastrul de la Cernobîl, victoria electorală a lui Boris Elțin, data morții lui Stalin, scufundarea submarinului rus Kursk, atacurile din 11 septembrie și victoria lui Veselin Topalov în turneul mondial de șah.

Georgi Lozanov, director al Institute of Suggestology and Paraphyschology din Sofia, care s-a ocupat cu evaluarea predicțiilor făcute de Vanga, a găsit că abilitățile ei predictive sunt în proporție de cam 80% exacte, fiind puternice în privința găsirii de rude și prieteni pierduți. The Institute of Suggestology and Parapsychology, unde lucrează circa 30 de oameni, este finanțat de guvernul bulgar. Lozanov a descris mai mult de 7 000 cazuri de predicții corecte aparținând lui Vanga.

Prof. Velichko Dobriyanov, care conduce Institute of Suggestology, a publicat o carte numită:,,Studiul cantitativ al fenomenului Vanga". El a evaluat 18 interviuri pe care Vanga le-a dat vizitatorilor, în care au fost înregistrate 823 mesaje. Dintre acestea 445 au fost adevărate, 288 alternative sau ambigui și 90 incorecte. Din aceste date cercetătorul a dedus un anumit indice referitor la capacitatea telepatică a lui Vanga care era de 0,7 în medie. Această valoare dovedește că Vanga nu putea obține informațiile prin metode convenționale. Prin contrast indicele unor persoane obișnuite ce se pretind prezicătoare a fost de 0,2. De asemenea, s-a încercat experimental și inducerea în eroare a lui Vanga în mod intenționat de către unele persoane special puse să facă asta, dar Vanga le-a denunțat repede pe acestea. Potrivit lui Velichko Dobriyanov rata corectitudinii lui Vanga a fost între 58-86%. În studiile sale academicianul Yuri Negribetskiy de la International Academy of Science vorbește de un procent de 70-80%.

Vanga a încercat să proorocească despre nou născuții sau copii nenăscuți. Ea a spus că vedea și vorbea cu oameni care au murit cu sute de ani în urmă. Vanga a vorbit despre viitor, deși nu-i plăcea să facă acest lucru. Potrivit spuselor sale, în 200 de ani, omul va face contact cu frații din alte lumi. Ea a spus că mulți extratereștrii trăiesc pe Pământ de ani de zile. Ei au venit de pe planeta, care, în limba lor, se numește Vamfim, și este a treia planetă de la Pământ.

Potrivit site-ului rus Pravda.ru, Vanga a prezis că un al Treilea Război Mondial va începe în anul 2010.

Site-ul oficial al Bisericii Ortodoxe Bulgare a anunțat că Visarion, un călugăr dintr-o comunitate bărbătească de pe Muntele Athos (Grecia), va lansa o carte în care demască pseudo-idolii Vanga și Danov. Cartea dorește să evidențieze distincția dintre ocultism și creștinism autentic. „Vanga este o femeie nefericită, torturată de forțele întunericului,” consideră călugărul Visarion.

Biblia conține prevederi referitoare la pedepsirea cu moartea a celor ce cheamă duhurile morților: Dar dacă un om sau o femeie cheamă duhul unui mort, sau se îndeletnicește cu ghicirea, să fie pedepsiți cu moartea; să-i ucideți cu pietre: sîngele lor să cadă asupra lor.

În afară de profeții, Vanga a fost considerată a fi o vindecătoare, dar numai pe bază de plante medicinale. Potrivit ei, oamenii trebuie să se vindece doar cu ierburile din țara în care trăiesc. Ea a prescris spălături cu o infuzie de ierburi și condimente, susținând că au un anumit efect benefic asupra pielii. Vanga nu se opunea medicinei contemporane, deși ea a crezut că a lua prea multe medicamente este ceva rău, pentru că „astfel se închid ușile prin care natura reface echilibrul în corp cu ajutorul ierburilor”.

Solutie ignorata

   

FOLOSIREA CĂTINEI ALBE ( Hippophae rhamnoides L. ) PENTRU OBŢINEREA STABILITĂŢII TERENURILOR

Doctor ing. PROOROCU A. ANGEL

În România sunt afectate de procese de degradare suprafeţe mari de teren, o mare parte din acestea sunt chiar din suprafaţa agricolă, punerea în valoare a cătinei poate fi o soluţie pentru stoparea degradării solurilor şi ca un remediu ecologic pentru mari suprafeţe din ţară.

În Marea Enciclopedie Agricolă apărută in 1938 sub redacţia lui Constantin Filipescu, se arată că: “Specia este utilă în silvicultură pentru fixarea dunelor sau terenurilor mişcătoare, poate suporta bogăţia de săruri – NaCl, a solului din care motiv poate fi esenţa proprie pentru refacerea ţării Vrancei şi altor regiuni despădurite din regiunea saliferă subcarpatică în care instalarea pădurii pe soluri bogate în sărături întâmpină greutăţi. Ramificaţia sa bogată şi numeroşii săi spini îl fac apt pentru garduri vii. Ca arbust este foarte ornamental, atât prin frunzele sale argintii cât şi pentru fructele sale orange care se produc în număr mare şi persistă pe ramuri după căderea zăpezii.”

              Este o specie pionier, pe rădăcina principală o dată cu apariţia primelor radicele, precum şi pe rădăcinile secundare iau naştere nodozităţi care au proprietatea de a fixa azotul atmosferic cu ajutorul ciupercilor din grupa actinomicetelor. La o plantă tânără greutatea nodozităţilor variază de la 1 g. la 8,8 g. iar la cea matură între 0,19 şi 3,2 g. S-a stabilit experimental că acest arbust, cultivat pe terenurile degradate, datorită formării azotului biologic îmbogăţeşte solul în fertilanţi naturali, măreşte cantitatea de humus la hectar - 18,36 t. - iar speciile învecinate cu cătina cresc mai viguroase datorită sporirii clorofilei cu 49 - 80 %.

              Un experiment interesant a fost acela al utilizării cu succes a cătinei în acţiunile de fixare a nisipurilor din Delta Dunării. Aceasta s-a instalat abundent pe interdune medii, cu apa freatică nesalinizată, cu deosebire în zona Sfântu Gheorghe. Prin drajonare s-a ajuns şi pe dune joase medii şi înalte şi pe depresiuni joase chiar moderat salinizate dar unde apa freatică nu stagnează multă vreme la suprafaţa terenului. Interesant este faptul că dunele litorale din zona Sfântu Gheorghe, lipsite de vegetaţie lemnoasă până în anii 1975-1977, au fost invadate şi acoperite complet de cătină albă şi sălcioară pe întreaga lor lăţime de 200-300 de metri şi pe lungimea lor de câţiva kilometri. Ambele specii s-au instalat iniţial din sămânţa adusă probabil de păsări dintr-o plantaţie înfiinţată în perioada 1969-1975 situată la o distanţă de 300-500 m. şi din cătinişurile naturale. Acoperirea dunelor s-a produs în numai 5-10 ani, în perioada 1976-1986, cătina a drajonat ulterior puternic formând desişuri de nepătruns. Ea se extinde permanent pe interduna joasă, salinizată din spatele dunelor litorale.

              Cercetările şi experimentele efectuate în deltă au demonstrat valoarea excepţională a cătinei folosită singură sau în amestec pentru fixarea nisipurilor, pe terenurile plane cătina albă se instalează rapid formând desişuri de nepătruns.

              Cătina poate fi folosită şi ca gard viu, având în vedere costul ridicat al materialelor ea fiind o formă economică şi ecologică de protecţie a proprietăţilor ştiut fiind faptul că un gard bine întreţinut nu permite accesul nici la animalele mici, aici fiind recomandate varietăţile cu spini deşi.

          Cătina are un sistem radicular superficial foarte dezvoltat, cu rădăcini trasante ce pot ajunge până la 20 m. lungime. Când terenul prezintă fisuri, rădăcina se dezvoltă şi în adâncime. Prin faptul că drajonează puternic, cătina acaparează suprafeţe întinse, fiind una din cele mai bune specii colonizatoare. Pe rădăcinile secundare de cătină se formează nodozităţi ce pot ajunge până la mărimea unei alune şi prin care sintetizează azotul atmosferic. Cătina se înmulţeşte uşor prin butaşi de rădăcină.

  Este recomandată şi în lucrările de amenajare şi consolidare a terenurilor afectate de pornituri, pe porţiuni foarte grele cum ar fi râpele, malurile abrupte sau pe suprafeţe moderat salinizate datotită prezenţei apei freatice sau a izvoarelor salinizate, pe terenuri frământate fără exces de apă pe textură argiloasă.

Se poate folosi şi pe diferite terenuri virane, taluzurile amenajărilor hidrografice etc.

Investiţia constă în curăţirea şi nivelarea terenului, săparea gropilor, eventuala fertilizare locală, plantarea, astuparea gropilor, anterior de va efectua o schiţă în care să se ţină cont de cerinţele producţiei cu cele de arhitectură peisajeră şi de amenajare a teritoriului.

În actuala conjunctură, când suprafeţe importante sunt afectate de eroziune, deşertificare, sărăturare etc. cătina abă devine o soluţie viabilă cu reale avantaje social economice pentru eliminarea fenomenelor de mai sus.

Pentru aceasta este necesară o abordare modernă a speciei, intruducerea ei în cultură cu dublu scop antierozional şi de producţie, ceea ce implică o tehnologie nouă, evidenţierea în contabilitate a efectului asupra solului, cantitatea de azot fixată în sol fiind astfel inclusă la partida venituri, ceea ce ar crea surse de beneficii pentru investitori.

Variabilitatea foarte mare a aspectelor exterioare şi a conţinutului în principii utile din punct de vedere fitofarmaceutic denotă o mare influienţă a ecosistemului asupra plantei aceste conexiuni nu au fost suficient studiate.

Pentru România cătina albă poate deveni o soluţie pentru rezolvarea aspectelor legate de refacerea solurilor, sporirea rapidă a  suprafeţelor împădurite cu scop antierozional şi prevenirea alunecărilor de teren, creându-se şi premisele apariţiei unor amenajări importante din punct de vedere peisagistic.

În scop estetic planta poate fi amplasată pe versanţii însoriţi, taluzuri, terenuri virane, având şi rol de fixare a unor terenuri dealungul drumurilor naţionale sau internaţionale şi a căilor ferate.