Subsemnatul col. rez. dr. ing. Proorocu A. Angel, domiciliat in municipiul
Bucuresti, str. Olanesti, nr. 2, bl. 43, ap. 22 sector 6, va prezint ca
document atasat un memoriu intocmit in timpul activitatii mele desfasurate in
cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, ca inspector de mediu, pe
care nu am reusit sa il promovez si care in actuala situatie am speranta sa fie
luat in considerare.
In Buletinul Informativ MAI am publicat un dictionar cu terminologie legata
de protectia mediului, securitatea muncii si situatii de urgenta. In cazul in
care considerati oportun as fi onorat daca memoriul va fi publicat si daca voi
putea contribui la realizarea unui program de punere in practica a aspectelor
prezentate, mentionez ca sunt doctor in stiinte agronomice cu teza: Studii
privind importanta catinei albe (Hippophae rhamniodes L.) pentru protectia
mediului si economia sanatatii umane.
Cu stima,
col. rez. dr. ing. Proorocu A. Angel
15.02.2012
MEMORIU PRIVIND NECESITATEA
PERDELELOR VEGETALE PE CAILE DE COMUNICAŢIE RUTIERE ŞI DE CALE FERATĂ
Col.rez.dr.
ing. PROOROCU A. ANGEL
În ultimul timp tendinţa de
adaptare la cerinţele moderne de izolare a unor şosele, autostrăzi, cai ferate
de mare viteză cu ziduri, garduri din beton sau metalice este în contradicţie
cu experienţa românească în domeniul spaţiilor verzi situate de-a lungul
străzilor, bulevardelor căilor ferate şi şoselelor care arată că, spre
deosebire de construcţiile inerte biologic, acestea îndeplinesc multiple
funcţii printre care putem enumera: decorativă,
sanitară, de protecţie a drumurilor şi circulaţiei şi economică.
Funcţia decorativă rezidă
în faptul că prin spaţiile verzi, amplasate de-a lungul căilor de circulaţie se
realizează unul din principiile de proiectare, anume cel al armoniei, prin
corelarea spaţiului artificial cu cel natural, obţinerea unităţii în
diversitate etc.
Plantaţiile ce mărginesc străzile
şi bulevardele asigură legătura sistemului de spaţii verzi urban şi periurban; acest fapt apare şi mai evident
când în perimetrul construibil se reîntâlnesc unele specii prezente în afara
acestuia.
De asemenea prin schimbarea
cromatică a frunzelor în diferite sezoane de vegetaţie, bogăţia sau
transparenţa coroanei, forma acesteia, speciile lemnoase introduc varietate în
uniformitatea construcţiilor limitrofe căilor de circulaţie.
Vegetaţia lemnoasă arborescentă
şi arbustivă constituie adevărate ecrane pentru mascarea unor elemente
inestetice situate în apropierea căilor de circulaţie. Alteori, dimpotrivă,
evidenţiază sporind valoarea artistică a unor construcţii, a obiectivelor
turistice etc.
Funcţia sanitară se
realizează prin.
-
protejarea pietonilor împotriva insolaţiei;
-
moderarea extremelor temperaturilor diurne;
-
sporirea umidităţii relative a aerului;
-
îmbogăţirea aerului cu oxigen;
-
reducerea bioxidului de carbon rezultat in urma arderii
combustibilului;
-
micşorarea vitezei
vântului;
-
reţinerea parţială a picăturilor de ploaie, constituind
adăpost pentru pietoni;
-
distrugerea unor tipuri de microbi ca urmare a însuşirii
speciilor de a elibera fitoncide;
-
diminuarea zgomotelor produse de vehicule;
-
atenuarea trepidaţiilor datorită sistemului radicular
bine dezvoltat şi ancorat.
Pe lângă aceste funcţii
caracteristice vegetaţiei în general spaţii verzi, amplasate în apropierea
căilor de circulaţie, au un rol deosebit de important în realizarea siguranţei circulaţiei şi a confortului optic ca şi de protecţie a taluzurilor, în zone cu
relief accidentat.
Realizarea siguranţei circulaţiei şi a confortului
optic, cu efecte favorabile asupra evitării accidentelor, se datorează
însuşirilor vegetaţiei, folosită în acest scop şi anume:
-
separă diferite categorii de circulaţie: pietonală, velo,
vehicule hipo, autovehicule;
-
sporeşte posibilităţile de orientare şi de menţinere a
atenţiei conducătorilor de vehicule, îmbunătăţind ghidarea optică, în special
noaptea sau pe timp de ceaţă, ploaie, ninsoare;
-
indică traseul drumului datorită arborilor care au
înălţimi mai mari în comparaţie cu
indicatorii de circulaţie;
-
permite sesizarea de la distanţă a particularităţilor
geometrice ale drumului, în special a punctelor ce prezintă pericol pentru
circulaţie cum ar fi curbele, crestele sau concavităţile; spre exemplu
plantarea mesteacănului în partea exterioară a unei curbe ajută pe conducătorul
auto ca noaptea să vadă din timp curba, deoarece scoarţa albă a trunchiului
este foarte bine evidenţiată în lumina farurilor;
-
împiedică efectul de orbire a conducătorilor de vehicule
de câtre farurile acelora care vin din sens invers atunci când între benzile de
circulaţie ale celor două direcţii se plantează un aliniament de arbuşti;
-
ecranează luminile farurilor pe timp de noapte uşurând
ghidajul vehiculelor în curbe şi denivelări;
-
reduce starea de oboseală a conducătorilor de vehicule şi
menţine trează atenţia asigurându-le „securitatea
psihologică”;
-
reţine vehiculele în cadrul platformei drumului în
cazurile extreme de derapaj, mai ales dacă vegetaţia este reprezentată prin
specii arbustive cu tulpini numeroase care acţionează ca amortizoare de şoc;
faptul că obstacolele solide (îndeosebi arborii) sunt implicate, în mare măsură
în accidente rutiere nu trebuie să conducă la concluzia că acestea constituie
cauza;
-
măreşte siguranţa
circulaţiei prin protecţia contra vântului şi a zăpezii;
-
reduce pericolul căderii pietrelor şi a alunecării
terenului în porţiunile cu pante mari;
-
reţine căderile sau alunecările de zăpadă din zonele
învecinate cu cote superioare drumului;
-
fixează taluzurile rambleelor sau debleelor împiedicând
eroziunea lor.
Prin produsele lor (material
lemnos, fructe, frunze, flori) folosite în alimentaţie, farmaceutică,
sericicultură, apicultură etc. vegetaţia arborescentă şi arbustivă uneori chiar
cea floricolă şi erbacee, îndeplineşte o importantă funcţie economică.
Apreciind că însemnate cantităţi
de material lemnos se pot obţine de la speciile plantate în aliniamente de-a
lungul şoselelor, nu trebuie să se facă greşeala ca în toate zonele de
vegetaţie de la câmpie până la munte să se planteze sute de kilometri numai cu
plopi care adeseori neavând asigurate condiţiile conform cerinţelor ecologice
nu realizează creşterile scontate şi uneori chiar se usucă; mai mult monotonia
multiplelor trasee mărginite exclusiv de această specie devine supărătoare,
contribuie la diminuarea atenţiei mărind oboseala conducătorilor auto. Flora
noastră spontană cuprinde o gamă largă de arbori cu creştere rapidă, lemn
valoros, fructe comestibile, decorativi, puţin pretenţioşi care se pretează
excepţional a fi introduşi în aliniamente. În afară de speciile arborescente
frecvent folosite se remarcă tot mai mult tendinţa de a introduce arbuşti care
măresc eficienţa plantaţiilor împotriva poluării fonice, fizice, chimice în
siguranţa circulaţiei şi sporirea efectului decorativ.
La alegerea speciilor folosite în
spaţiile verzi de-a lungul străzilor, bulevardelor şi şoselelor se urmăresc
următoarele criterii:
-
să prezinte rezistenţă sporită la fum, gaze, praf etc.;
- perioada de la înfrunzire până la căderea
frunzelor să fie cât mai lungă; întregul aparat foliar să se desprindă de
lujeri într-un interval foarte scurt pentru ca strângerea şi îndepărtarea lor
să nu necesite cheltuieli suplimentare prin revenirea pe o perioadă îndelungată
cu lucrări de curăţenie;
- fructele sau seminţele diseminate să nu murdărească
strada;
-
sistemul radicular să fie profund şi nu superficial; speciile cu
înrădăcinare pivotantă, pivotant-trasantă rezistă mai bine la acţiunea
vânturilor rezistă mai bine la acţiunea vânturilor puternice şi nu apare
pericolul ca rădăcinile să se extindă superficial pe o suprafaţă întinsă,
deranjând îmbrăcămintea drumului;
- să nu prezinte capacitatea de drajonare
puternică;
- să aibă o creştere rapidă;
- să fie longevive; ca specii floricole sunt
preferatele perene;
- să suporte tăierile în coroană, care,
adeseori, apar necesare fie pentru obţinerea unei forme regulate, fie să se
menţină la o anumită înălţime spre a nu se deranja reciproc cu liniile aeriene
de energie electrică, telefon până la care trebuie să fie o distanţă minimă;
- la speciile arborescente
trunchiul trebuie să fie rectiliniu şi să ajungă la înălţimea de 2,5 m;
- coroana să fie piramidală,
conică, globuloasă, chiar tabulară ramurile să nu fie pendule, acestea imprimă
sentimente de tristeţe, melancolie, predispun la visare, ceea ce are impact
asupra psihologiei conducătorilor de autovehicule;
Tabelul nr. 1 Distanţa dintre coroana arborilor şi firele electrice
aeriene
(după Instrucţiuni
tehnice de proiectare a spaţiilor verzi 1973)
Tensiunea conductorilor electrici aerieni
|
Distanţa de la conductori la coroana arborilor în plan
vertical (m)
|
Distanţa de la conductori la coroana arborilor în plan
lateral (m)
|
Peste 220 v
|
2,0
|
5,0
|
Până la 220 v (conductori
neizolaţi)
|
2,0
|
3,0
|
Până la 220 v (conductori
izolaţi)
|
0,5
|
1,0
|
Filofteia Negruţiu - Spaţii
verzi, Editura Didactică şi Pedagogică - 1980
Speciile folosite în zona de
câmpie, cu numeroase zile însorite şi temperaturi ridicate, să prezinte coroana
deasă, care să asigure o umbrire corespunzătoare; acolo unde insolaţia nu este
puternică, speciile cu coroană transparentă creează efecte de lumină umbră
deosebit de apreciate;
- de-a lungul căilor de
circulaţie, pe care trecerea vehiculelor cu viteză predomină, se vor alege
specii cu frunze compuse sau simple, de dimensiuni mari, pe străzile pietonale,
în apropierea trotuarelor, aspectul decorativ al speciilor poate consta în
elementele de detaliu: forma frunzelor, marginea lor, dispunerea nervurilor
etc.;
De-a lungul şoselelor
sunt indicate următoarele specii: cvercineele, forma fastigiată sau columnară,
castanul porcesc, platanul, carpenul, nucul, scoruşul, ulmii, teii, frasinii,
paltinii ş.a. Coniferele se pretează mai puţin la această utilizare deoarece
sempervirescenţa le imprimă sensibilitate la acţiunea noxelor.
În general se recomandă
ca plantaţiile în aliniamente de-a lungul străzilor şi şoselelor să fie făcute
cu specii locale, pentru ca vegetaţia nou instalată să se integreze organic
străzii, deoarece pe de o parte ele constituie un element important al
acesteia, iar pe de altă parte păstrează o anumită legătură cu vegetaţia
înconjurătoare.
Arbuştii dispuşi în
grupuri sau plantaţii sub formă de garduri vii tunse ori lăsate să crească
natural au un rol deosebit în peisajul străzii sau bulevardului. Apărând
pietonii împotriva prafului, fumului, gazelor, arbuştii atribuie căilor de
circulaţie intimitate şi formează nişe liniştite în care se pot amplasa bănci
pentru odihnă de scurtă durată.
În vederea obţinerii unor
efecte imediate la plantare se folosesc puieţi de talie mare, în vârstă de 4-5
ani la speciile arbustive şi 7-12 ani la cele arborescente.
Se recomandă ca speciile
floricole să se caracterizeze printr-o înălţime uniformă, flori abundente
culori vii, perioadă îndelungată de înflorire.
Străzile unui centru
populat nu trebuie mărginite în totalitate de vegetaţie pentru a nu se crea un
efect monoton. Se apreciază că la câmpie proporţia străzilor cu aliniament de
arbori şi arbuşti să fie în jur de 60%. Se vor planta cu prioritate străzile cu
orientare est-vest, deoarece trotuarele şi faţadele sunt însorite o mare
perioadă din zi.
În regiunea de deal şi
munte această cifră este mai mică. Se consideră că spaţiile verzi stradale
trebuie să reprezinte 3m² pentru un locuitor. Vegetaţia lemnoasă reprezintă
20-60%, gazonul 35-78a5 iar plantele floricole 2-5%.
Tipul de înverzire de-a
lungul străzilor şi bulevardelor este determinat de: lăţimea străzilor, natura
transportului şi traficul vehiculelor, intensitatea circulaţiei pietonilor,
numărul de etaje ale clădirilor şi caracterul acestora (blocuri, vile, case
familiale) destinaţia construcţiilor sistemul de înverzire al cartierului în
care se găseşte strada.
Dispunerea speciilor faţă
de partea carosabilă, trotuar şi construcţii este diferită. Astfel bulevardele
care reprezintă artera urbană cu lăţime mult mai mare în comparaţie cu a
străzilor (10, 20 m, chiar mai mult), au benzile de circulaţie au benzile de
circulaţie destinate diferitelor vehicule (autobuze, tramvaie, troleibuze,
biciclete) sau pietonilor, separate între ele prin fâşii plantate de arbori şi
arbuşti, constituite din mai multe rânduri. Uneori, în spaţiile verzi situate
de-a lungul bulevardelor se amplasează mici construcţii de exemplu: bănci,
statui, bazine decorative, fântâni arteziene, loc de joacă pentru copii,
chioşcuri. Bufete, estrade pentru dans, terenuri de sport se amplasează numai
când lăţimea fâşiei este suficient de mare.
Când lăţimea străzii este
mică şi circulaţia vehiculelor intensă este indicată plantarea arborilor între
partea carosabilă şi trotuar, când traficul vehiculelor este redus plantaţiile
se pot face de-a lungul faţadelor.
Distanţa
dintre plantaţii şi diferite elemente ale străzii
După Instrucţiuni de proiectare a spaţiilor
verzi 1973
Denumirea dotărilor
|
Distanţa minimă până la
axul trunchiului m
arbori
|
Distanţa minimă până la
axul trunchiului m
arbuşti
|
Pereţi cu ferestre
|
5,0
|
1,5
|
Pereţi fără ferestre, garduri
|
2,0
|
1,5
|
Piloni şi stâlpi fără
instalaţii subterane de cabluri electrice sau de comunicaţii
|
1,0
|
0,5
|
Cabluri electrice sau
telefonice subterane
|
1,0
|
1,0
|
Conducte de alimentare cu apă,
conducte termice şi de canalizare
|
1,5
|
1,0
|
Conducte de gaze
|
1,5
|
1,5
|
Când lăţimea străzii este
mai mare pentru o bună protecţie a trotuarelor se recomandă folosirea unui şir
de arbori de talie joasă sau benzi de arbuşti sau benzi de arbuşti iar în
apropierea faţadelor arbori de talie
mare.
Plantaţiile în şiruri se
fac pe o fâşie de sol nepavat a cărei lăţime este de 1-1,5 m la arbuşti şi
1,7-4 m la arbori. Pe străzile cu lăţime mică şi circulaţie intensă a
pietonilor se admite plantarea arborilor pe suprafaţa pavată cu condiţia ca în
jurul trunchiului să se lase o porţiune nepavată de formă pătrată sau circulară
cu latura sau diametrul de 1,5-2 m, pentru a permite accesul aerului la
rădăcini.
Lăţimea medie a fâşiilor
nepavate pentru diferite tipuri de plantaţii pe străzi
După Instrucţiuni de proiectare a spaţiilor verzi 1973
Tipul plantaţiei
|
Lăţimea maximă
|
Lăţimea minimă
|
Plantaţii arborescente pe
un rând
Plantaţii arborescente pe
două rânduri
Plantaţii arbustive pe un rând
Plantaţii arbustive pe
două rânduri
|
1,4
2,5
0,75
1
|
1,7
4
1
1,5
|
La intersecţii şi la
schimbarea direcţiei străzii, vegetaţia nu trebuie să împiedice vizibilitatea
conducătorilor auto şi a pietonilor.
Dispunerea exemplarelor
este diferită. În general plantaţiile se fac pe ambele părţi ale
acostamentului. Această amplasare a vegetaţiei mai ales de prin secolul XV s-a
răspândit mult datorită farmecului şi intimităţii pe care o aduce peisajului, creând
perspective longitudinale simetrice. Sunt bulevarde şi străzi care permit
deschiderea perspectivelor laterale cum sunt cele amenajate în lungul unei ape
curgătoare sau stătătoare sau a unui teren situat la cote inferioare. În cazul
acesta plantaţiile se fac numai pe o parte a lor.
In cazul in care factorii
de decizie vor avea in vedere avantajele utilizarii unor mijloace active
biologic pentru implementarea masurilor de siguranta rutiera, utilizand
importantul tezaur teoretic si practic acumulat de decenii, (CFR avea un sector
de activitate pentru aspectele peisagistice ale institutiei) vom putea afirma
ca aplicam in mod specific national dezideratele de siguranta rutiera dar si de
creare a unui mediu mai curat si frumos.
Totodata mentionez ca
exista o ampla varietate de solutii prin care utilizarea unor specii de arbori
si arbusti ar reduce riscul de erodare a zonelor costiere si albiile unor ape
curgatoare, amenajari care ar avea avantajul de a fi active din punct de vedere
biologic.
Sperand ca exista o schimbare in atitudinea fata de problemele grave ale tarii asteia am mai tras o data ca la loto:
DOMNULUI PRIM MINISTRU AL GUVERNULUI ROMANIEI
DOMNULE PRIM MINISTRU,
