Prin acest blog incerc, facand o incursiune in propria mea viata, sa atrag atentia ca problema sinuciderii colective mondiale nu e o farsa.
Am adunat sute de materiale care poate nu sunt chiar straine de numele meu, numeroase persoane au sesizat aceasta dealungul timpului, cel mai hazliu a fost cand eram elev si participam la o prezentare despre „Ateism si religie”, am intarziat un pic si cel care citea respectiva expunere m-a intrebat iritat cum ma cheama, cand am raspuns s-a relaxat si a zis ca nu poate lipsi un elev cu un asemenea nume tocmai la ce prezenta el... toate materialele blogului sunt prezentate deci in ideea de a semnala problemele grave ale omenirii. Am transmis e-mailuri la principalele publicatii, am doua interventii la ultimii prim ministrii Romaniei. Un aparat birocratic care tine cu dintii la scaune.. Nu numai incompetenta lor ci servilismul pentru cei care ii planteaza acolo, duc aceasta tara si lumea spre dezastru...
Globalizarea inseamna, obiectiv privind si constatarea ca daca pentru a obtine profit mai marii lumii secatuiesc o zona pe glob de lemn, petrol etc. zona aceea distrusa va incepe un fenomen in genul pieselor de domino asezate in asa fel ca sa cada artistic.
Acest jaf, in timp, cand majoritatea senzorilor de alarma sunt aserviti sau garnisiti cu incompetenti, duce ca picatura chinezeasca la distrugere sigura si ireversibila....
Pana si Premiul Nobel e pangarit...E plina lumea de nemernici care nu stiu decat profitul, dar ei in inconstienta lor poleita de mass media, lor aservita nu pot sti ca distrug si imperiile lor de carton... Zilele acestea a aparut o stire, poate aparea ca un motto al blogului meu, va spun foarte seios nu e de joaca... Amintiti-va ultimii ani, ganditi-va ca remediile folosite, aer conditionat, centrale termice, izolatii, electronice, masinarii de tot felul nu distrug numai natura distrug insasi specia umana... atrofiaza simturile, schimba scara de valori a omenirii...
Sau vreti sa alegem ca motto: Dupa noi potopul...
Mai exista metode de stopare a distrugerii naturii dar cu comunicate la stiri nu se face nimic...
"Gnacadja a subliniat că degradarea pământurilor este principala provocare de mediu a erei noastre şi principala ameninţare la bunăstarea globală.
Secretarul executiv al UNCCD, aflat în vizită la Madrid, a susţinut că deşertificarea este principala cauză a faptului că peste un miliard de oameni la nivel mondial trăiesc în sărăcie, deoarece nu pot cultiva pământ şi nu au acces la apă. Acest miliard de oameni uitaţi locuiesc în majoritate în zonele cele mai sărace din Africa şi Asia.
Ţările dezvoltate au crezut în mod tradiţional că deşertificarea este ceva ce se petrece în zone îndepărtate şi că a o combate nu le va aduce niciun beneficiu; din acest motiv, ani la rând au refuzat sădezvolte mecanisme de finanţare pentru a o opri, a explicat Gnacadja, fost ministru al mediului în Benin. Oficialitatea ONU consideră că un astfel de mod de gândire este complet greşit: Degradarea solului nu doar sporeşte sărăcia şi mortalitatea infantilă la nivel local, ci afecteazăoceanele şi bunăstarea globală.
În acest sens, Gnacadja a amintit cădeşertificarea este una dintre principalele cauze ale imigraţiei masive dinţările sărace şi că soluţia nu este ridicarea de ziduri în jurul Europei pentru ca imigranţii din Africa să nu mai poată sosi, ci oferirea de ajutor pentru soluţionarea problemelor (acestor oameni) ca să nu mai aibă motive să emigreze. Ţările dezvoltate au crezut în mod tradiţional că deşertificarea este ceva ce se petrece în zone îndepărtate şi că a o combate nu le va aduce niciun beneficiu; din acest motiv, ani la rând au refuzat sădezvolte mecanisme de finanţare pentru a o opri, a explicat Gnacadja, fost ministru al mediului în Benin. Oficialitatea ONU consideră că un astfel de mod de gândire este complet greşit: Degradarea solului nu doar sporeşte sărăcia şi mortalitatea infantilă la nivel local, ci afecteazăoceanele şi bunăstarea globală.
Pentru a convinge ţările că trebuie să treacă la fapte, Gnacadja propune două formule, dintre care una presupune o discuţie în termeni macroeconomici despre mediul înconjurător. Drept exemplu oferă cazul Nigeriei, unde căutarea alternativelor la păşunatul masiv care distruge pământurile presupune un cost de 50-200 de dolari pe hectar, în timp ce operaţiunile de recuperare a calităţilor agricole ale acestor terenuri ar costa 1.100 de dolari pe hectar. Costul pasivităţii este infinit mai mare decât costul acţiunii, insistă Gnacadja. Evidenţele m-au convins că a combate degradarea terenurilor este sinonim cu a lupta împotriva sărăciei şi a insecurităţii alimentare şi cu promovarea creşterii economice, spune secretarul executiv al UNCCD."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu