Fiecare epoca din istoria unei natiuni poarta numele cuiva care a fost in
miezul epocii respective legat de un anumit fenomen caracteristic perioadei
respective.
Comunistii au avut probleme cu taranii care detineau parghiile productiei
agricole si cooperativizarea, intreprinderile de stat au fost in masura sa ii
lase pe tarani fara parghii. S-a mers pana la a se propune decimarea cailor din
Romania pe motiv ca existau masinile necesare pentru lucrarile in camp si
transport in agricultura. Nu s-a aplicat la fel ca si introducerea ateismului
obligatoriu. Taranul carutas facea de toate, carausie, mici furtisaguri de pe
camp si cate altele. Folclorul autentic arata legatura romanului cu calul sau,
Liviu Vasilica ramane nemuritor cu cantecele lui teleormanene de acest gen si
nu numai el.
Nici cu mos Gerila si alte artificii oamenii nu au putut sa uite ca Sfantul
Vasile, Ion, Maica Domnului sau alte sfinte le-au dat numele sarbatorind in
fiecare an ziua onomastica dupa calendarul crestin ortodox sau catolic.
Eram student la Agronomie in anii 80 si profesorii stateau prin camine de
Inviere dar noi ingrosam masa de credinciosi la manastirea Casin sau in alte
locuri.
Fantastic insa cum abia acum in libertatea asta desantata dezideratele unei
alte epoci devin realitate. Tinerii bogati sau saraci nu mai au nici un
Dumnezeu dar sa mai si tina cont de Sarbatori si Sfinti. Totul e prilej de
tocat bani oricat de putini sau multi ar fi...
Caii si magarii saracii sufera ca incet dar sigur se duc cei care le erau
sluga. Imi povestea in tren cineva din zona Aradului ca cei instariti isi
permiteau sa tina cai de duminica, grasi, frumosi erau pusi la docar in anumite
zile cand si stapanii erau imbracati de sarbatoare. Sa tii un cal, magar mai
putin, dar si o vaca insemna cel putin un hectar cultivat cu nutret, care
trebuia cosit de mai multe ori, uscat si adapostit sa tina pentru pana la vara
urmatoare. Nu pot sa uit miile de navetisti care erau pentru mine niste eroi.
Faceau munca cea mai de jos la CFR sau in alte intreprinderi, poate mai
chiuleau ca mai manjeau cate un sef dar cand somnul era cel mai dulce pentru
oraseni, cu desagi pline cu paine de oras, mezeluri si alte de-ale gurii urcau
in personale si ajunsi in grupuri mai mari sau mai mici, galagiosi ca sa alunge
somnul, in vagon scoteau cate o sticla de tarie si cu borcanele de plastic de
vitamina C sau alte medicamente beau pe rand cate o dusca stergandu-se la gura
cu maneca dupa o grimasa datorata arsurii provocate de dusca la ora aceea inca
de noapte, terminau sticla, puneau capacul ca intr-un ritual sacru la cutiuta
devenita toi, unul punea dopul la sticla goala si o aseza undeva in bagaje
intre paini si pachete cu bunataturi. Ajunji acasa se odihneau putin si o luau
cot la cot cu taranii ramasi acasa la munca campului. Orasul era undeva
departe, mirosul pamantului si aburul calului muncit erau fericirea acelor
oameni parca din timpuri ancestrale pentru mine acuma. Aud ca mai nou se fac pe
autostrada raliuri de carute...
Ce sa faca tinerii cu caii si magarii, mai bine pierd timpul prin locuri de
distractie dupa ce s-a prapadit al batran, vand bietele animale la dealeri ca
pamantul e parloaga asteptand investitorii...
Nu e asa peste tot dar e o oportunitate pentru smecheri sa puna mana pe
carne ieftina si sa o dea pe bani ceva mai multi unora care pe bani mai multi o
dau altora care pe bani si mai multi o baga in semipreparate care imbie pe
englezi sau francezi sau nemti sau suedezi sa manance carne de vita. Te bagi in
tarata te mananca porcii, adica manaci porcarii. Si asa se imbogatesc unii care
nu mai picotesc prin primele personale ale diminetii ca sa se duca sa tesale
calul si sa iasa cu el la munca pe camp sau la carausie... dar cati nu ajung acuma
in mizerie prin satele romanesti datorita viciului si nemuncii !!!
Acuma mai e si un fenomen care nu e din vina taranului, autostrada, soseaua
moderna cu bolizi si tiruri vajaind navalnic nu mai e locul pe unde caruta sa
mearga in siguranta. Uneori nici la lotul omului nu se mai poate razbi cu calul
si caruta si atunci la abator birjar!
Si fiindca domnul Dinita este cel care apare in fata la actualele reforme
ale circulatiei moderne banuiesc ca in viitoare talk show-uri in lungile
dezbateri despre miraculoasa disparitie a cailor si magarilor vii sau morti
epoca va fi denumita epoca Dinita. Da Doamne mintea romanului de pe urma si fa
Doamne ca bietele animale care nu se bucura de dragoste mercantila a
politicienilor precum cainii si pisicile sa nu dispara de tot. Ca atei abia era
postumana a ajuns sa faca pe cei mai tineri dintre romani...
