Am
avut ca si in 2005 la Complexul Muzeal dedicat lui Gin Gins Han o noua
revelatie. Daca atunci pe o fresca de sute de metri am vazut cum geniul unui
comandant a dus hoardele pe aproape toata intinderea accesibila si cunoscuta
lui a lumii la inceput de mileniu II si a pus o samanta umana care exista si
azi, la fel rubrica despre vulcani, hot spot in inteles geologic mi-a redeschis
ca pe ceva deja vu din mintea mea, format in ani si ani, ca de fapt lumea asta
e simpla, ca raul facut de javre ordinare, de nemernici de hamesiti analfabeti
si toate jivinele junglei umane sub numele sofisticat de capitalism e infim si
infam. Ceea ce poate acea izbucnire de materie incandescenta sa distruga si a
ramas dovada moarta dar vie ca imagine Pompei nu poate distruge acest amarat cu
tignafes singur sau in haita cu artificii stiintifice de media si tot felul de
facaturi monstruoase nici cu bombe atomice, nici cu de alde astia emanatii,
nici cu nimic. Vine pacostea incandescenta arde tot, distruge tot dar incet
apa, aerul, focul stins devenit cenusa, virusii, bacteriile, insectele pasarile
semintele si alte forme de calatorie a vietii vegetale sau animale tot si toate
intr-un ansamblu fantastic refac pic cu pic, clipa de clipa ceva mirific, ceva
nou, datorat hazardului.
De
aicea piatra mea filozofala, devenita bolovan imens pentru snapani si hamesiti
e nimic. Cu nimic venim, cu nimic plecam. Avem un bot de materie care are o
evolutie fizica si un bot de ceva virtual, necunoscut inca energetic poate care
e efemer. Ni se da de Creator, Dumnezeu, Natura, Soarta, Destin un interval de
timp, ceva tot inexistent de fapt dar care pentru noi aia viii exista. Avem un
spatiu, avem ceva marginit de campul nostru vizual gasit la nastere si pe care
il putem schimba, infrumuseta, distruge dupa cum ne taie capul. Adunam,
acaparam, gatuim, facem de toate pana cand devenim iar nimic. Asa pornind de la
Pompeiul cu trupuri sculptate in cenusa incandescenta devenita granit vedem ca
toata zbantuiala asta, goana dupa sex, distractie avere, glorie de acum fara
munca doar cu sclipici si fals ca si sanii, buzele si divele etalate in aceasta
media devenita arma nucleara... Totul e vax ca si munca unor intelepti de
demult care voiau sa faca din rahat aur si diamante. Din nebunia lor au aparut
atatea cuceriri stiintifice valoroase. De aceea hot spot e in viziunea unora
creuzetul nu numai al naturii ci si al mintii umane. Ce mare a fost Goethe:
„Natura! Suntem înconjuraţi de ea, îmbrăţişaţi
de ea – imposibil să scăpăm de îmbrăţişarea ei, imposibil să pătrundem mai
adânc în tainele ei… Creează forme mereu noi. Ce există acum n-a mai existat
niciodată mai înainte. Ceea ce a existat e de domeniul trecutului, totul este
nou şi în acelaşi timp vechi… Trăim în mijlocul naturii şi totuşi suntem
străini de ea. Ne vorbeşte continuu dar nu-şi trădează secretul faţă de noi.
Acţionăm în permanenţă asupra ei dar nu avem nici o putere…
Clădeşte
mereu, dărâmă mereu dar atelierul ei nu poate fi găsit.”
W. Goethe – Fragment asupra naturii
Coincidenta
sau nu pe 6 mai 2018 Biserica Ortodoxa pomeneste pe Sfantul si dreptul Iov,
mult rabdatorul:
„Gol
am ieşit din pântecele maicii mele, gol mă voi duce în groapă; Domnul a dat,
Domnul a luat! Precum a voit Domnul, aşa a făcut. Fie numele Domnului
binecuvântat de acum şi până-n veac!” (Iov 1, 21).
